vineri, 20 mai 2011

Beethoven's Immortal Beloved Letter...


Though still in bed, my thoughts go out to you, my Immortal Beloved, now and then joyfully, then sadly, waiting to learn whether or not fate will hear us. I can live only wholly with you or not at all. Yes, I am resolved to wander so long away from you until I can fly to your arms and say that I am really at home with you, and can send my soul enwrapped in you into the land of spirits. Yes, unhappily it must be so. You will be the more contained since you know my fidelity to you. No one else can ever possess my heart...never...never. Oh God, why must one be parted from one whom one so loves. And yet my life in V is now a wretched life. Your love makes me at once the happiest and the unhappiest of men. At my age I need a steady, quiet life - can that be so in our connection? My angel, I have just been told that the mailcoach goes every day - therefore I must close at once so that you may receive the letter at once. Be calm, only by a clam consideration of our existence can we achieve our purpose to live together - Be calm - love me - today - yesterday - what tearful longings for you...you...you...my life...my all...farewell. Oh continue to love me - never misjudge the most faithful heart of your beloved.

Ever thine
Ever mine
Ever ours

luni, 9 mai 2011

Luna de enfrente - Jorge Luis Borges


Una Despedida…

Tarde que socavó nuestro adiós.
Tarde acerada y deleitosa y monstruosa como un ángel oscuro.
Tarde cuando vivieron nuestros labios en la desnuda intimidad de los besos.
El tiempo inevitable se desbordaba sobre el abrazo inútil.
Prodigábamos pasión juntamente, no para nosotros sino para la soledad ya inmediata.
Nos rechazó la luz; la noche había llegado con urgencia.
Fuimos hasta la verja en esa gravedad de la sombra que ya el lucero alivia.
Como quien vuelve de un perdido prado yo volví de tu abrazo.
Como quien vuelve de un país de espadas yo volví de tus lágrimas.
Tarde que dura vívida como un sueño
entre las otras tardes.
Después yo fui alcanzando y rebasando
noches y singladuras.

vineri, 15 aprilie 2011

Legiunea Blestematilor - Sven Hassel II


          "In timp de razboi femeia este pentru soldat o fiinta teribil de complicata. Este tinta subtila, departata si romantica a dorintelor sale chinuitoare, materializate in vise solitare despre viata civila disparuta, strivita, stearsa pana la nefiinta de zgomotul, spaima si constrangerile vietii militare, dar este si obiectul foarte concret al desfranarii acumulate, refulata in ei de acesti barbati lipsiti de femei. Un soldat nu este chiar ceea ce se cheama un barbat, el este mai degraba o uniforma printre multe altele si asa se explica faptul ca isi permite sa exprime adevaruri de ordin sexual, pe care in viata normala, printre oameni normali, n-ar indrazni niciodata sa le spuna. Uniforma ii este ca un scut impotriva identificarii, o garantie a anonimatului. El se leapada de toate complexele, la nivelul micii sale ticalosii. El este o companie intreaga si nu un individ si se simte in siguranta in mijlocul camarazilor sai." 

Legiunea Blestematilor - Sven Hassel I

"Nu sunt cel mai indicat sa exprim o parere obiectiva, dar, din punctul de vedere al simplului soldat, faimosul geniu german de organizare mi se pare mult exagerat, cel putin in ceea ce priveste transportul trupelor. Impresia cu care ramane soldatul simplu de pe urma planurilor mult laudate ale Statului-Major General este ca, daca trebuie transportat dintr-un punct intr-altul, esential este a-l transporta in zig-zag. Sa muti un simplu soldat din A in B, in linie dreapta si fara lungi opriri, in mijlocul campului sau pe liniile secundare ale unor marunte gari de triaj, intr-un cuvant, fara nici o risipa de timp si de combustibil, ar insemna a revolutiona arta razboiului, realizand acele frumoase planuri fara nici un fel de necazuri."

Despre lucrurile simple - Mihaela Radulescu

Scrisoare din armata 


          “Iubita mea, adorm cu tine-n gand si ma rog la Dumnezeu sa ma astepti, cu sufletul curat si frumoasa, cum te-am lasat… Mi-e DOR de toate ale tale si-ti simt mainile alintandu-ma, mi-e atat de DOR sa ma iubesti si sa te simt a mea, toata… Tin arma asta rece in mana, in fiecare zi, si plang in mine de dorul trupului tau fierbinte… As da orice sa ma strecor in pat, langa tine, in fiecare seara, macar atat cat sa stii ca esti minunea mea si sa-ti dau, din tot razboiul asta, pacea de care ai nevoie… Te iubesc si stiu ca tu esti ingerul meu pazitor – simt asta in fiecare zi in care mi-este greu… Mi-e DOR de tine, cumplit de DOR, si cu asta ma descurc cel mai greu aici… In rest, stii ca nu-ti pot spune foarte multe despre mine, dar traiesc, asta-i important… Aici noptile sunt cele mai frumoase, e liniste si e cerul cel mai instelat pe care l-am vazut vreodata… E cel mai frumos peisaj la care ma pot uita si in care pot visa la tine, la cum o sa te dezbrac de haine, de lacrimi si de dor si cum o sa te lasi in inima mea, care te va tine in brate… Vreau la tine, vreau sa te sarut de la degetul mic si pana la ureche, poposind… oriunde, vreau sa ma lasi sa-ti adulmec gatul, spatele si sa ma lasi sa aleg ce traseu vreau eu, am nevoie sa fiu un om liber cu tine, ca aici fac totul la ordin si cu logica… Vreau sa ma lasi sa-nnebunesc de dragul tau si sa pot inchide ochii in siguranta, fara sa mai tremur ca asta ma poate costa viata… In tine vreau sa traiesc singura explozie reala… Mai spune-mi despre tine… Mai trimite-mi o fotografie cu tine, mai adu-ma in viata ta, macar asa, ca aici zilele sunt toate la fel, mai putin cele in care mor oameni langa noi… Femeia mea, sa ma astepti, te rog, sa nu ne omori dragostea – pentru mine esti totul, esti minunea si viata mea, esti… eu! Te sarut, te iau in brate, iti pun capul pe pieptul meu si adorm asa… Doar asa pot sa adorm… Te iubesc la nesfarsit… Iubirea mea…” 
[…] «In iubirile “civile” n-avem timp sa ni se faca DOR… Probabil ca e singura parte frumoasa a razboaielor lumii…» 


Free counters!